Inteligența artificială generativă și cunoașterea organizațională

Abstract

În contextul transformării digitale accelerate, inteligența artificială generativă (GenAI) influențează semnificativ modul în care organizațiile creează, utilizează și validează cunoașterea. Prezentul studiu analizează impactul GenAI asupra proceselor de creare și validare a cunoașterii organizaționale printr-o abordare conceptual-analitică fundamentată pe sinteza critică a 35 de surse bibliografice selectate din bazele de date Web of Science, Scopus și din publicațiile OECD. Metodologia calitativă utilizează analiza tematică deductivă a literaturii publicate în perioada 2019–2026. Rezultatele evidențiază existența unei tensiuni structurale: deși GenAI accelerează conversia informației în cunoaștere explicită și susține procesele organizaționale de învățare, utilizarea acesteia amplifică necesitatea mecanismelor de validare, ca răspuns la riscurile generate de halucinațiile factuale, biasul algoritmic și opacitatea decizională. Studiul concluzionează că avantajul competitiv nu rezultă din simpla adoptare a tehnologiei, ci din capacitatea organizațiilor de a integra GenAI într-un cadru de guvernanță care să armonizeze eficiența tehnologică cu rigoarea epistemică și responsabilitatea managerială. CZU: 004.8:005.94; JEL: M41, M42, O33