Calificarea unității și a pluralității de infracțiuni. Rezumatul tezei de doctor în drept.

Abstract

REPERE CONCEPTUALE ALE CERCETĂRII. Actualitatea şi importanţa temei abordate. Unitatea și pluralitatea infrac-țională repr REPERE CONCEPTUALE ALE CERCETĂRII Actualitatea şi importanţa temei abordate. Unitatea și pluralitatea infrac-țională reprezintă instituții, pe de o parte, intersectabile, iar, pe de altă parte, deloc facile. Acestea necesită apreciere juridică univocă, astfel încât destinatarului legii penale, dar, mai ales, practicianului dreptului penal, să-i fie clare ipotezele în care devin incidente regulile de încadrare a infracțiunii unice și când devin aplicabile regulile de încadrare a concursului de infracțiuni. În practica judiciară sunt sesizate multiple și diverse probleme în aprecierea unor fapte infracționale drept varietăți (forme) ale infracțiunii unice sau ale concursului de infracțiuni. Bunăoară, studiul practicii judiciare demonstrează pre-zența unor dificultăți cu care se confruntă unii practicieni ai dreptului penal în ceea ce privește stabilirea numărului de intenții cu care acționează făptuitorul în procesul săvârșirii unor acțiuni (inacțiuni) infracționale identice. Dar, în funcție de această particularitate, cele comise trebuie apreciate infracțiune unică sau concurs de infracțiuni. Din aceste rațiuni, se impune cu strictețe să se determine numărul de intenții manifestate de făptuitor. Corespunzător, în toate cazurile ofițerul de urmă-rire penală/procurorul trebuie să depună maxim efort în vederea determinării nu-mărului de intenții infracționale. Or, această particularitate este crucială pentru corecta încadrare a multiplelor acțiuni (inacțiuni) infracționale identice. Privită separat, instituția infracțiunii unice suscită numeroase întrebări vizând (i) specificul calificării fiecărei forme a infracțiunii unice și (ii) delimitarea între ele a unor forme similare (e.g. delimitarea infracțiunii prelungite de cea repetată sau de cea de îndeletnicire). Și concursul de infracțiuni constituie acea formă a pluralității infracționale ce implică numeroase situații cărora trebuie să li se dea apreciere, inclusiv din perspectiva încadrării juridico-penale. ezintă instituții, pe de o parte, intersectabile, iar, pe de altă parte, deloc facile. Acestea necesită apreciere juridică univocă, astfel încât destinatarului legii penale, dar, mai ales, practicianului dreptului penal, să-i fie clare ipotezele în care devin incidente regulile de încadrare a infracțiunii unice și când devin aplicabile regulile de încadrare a concursului de infracțiuni. În practica judiciară sunt sesizate multiple și diverse probleme în aprecierea unor fapte infracționale drept varietăți (forme) ale infracțiunii unice sau ale concursului de infracțiuni. Bunăoară, studiul practicii judiciare demonstrează pre-zența unor dificultăți cu care se confruntă unii practicieni ai dreptului penal în ceea ce privește stabilirea numărului de intenții cu care acționează făptuitorul în procesul săvârșirii unor acțiuni (inacțiuni) infracționale identice. Dar, în funcție de această particularitate, cele comise trebuie apreciate infracțiune unică sau concurs de infracțiuni. Din aceste rațiuni, se impune cu strictețe să se determine numărul de intenții manifestate de făptuitor. Corespunzător, în toate cazurile ofițerul de urmă-rire penală/procurorul trebuie să depună maxim efort în vederea determinării nu-mărului de intenții infracționale. Or, această particularitate este crucială pentru corecta încadrare a multiplelor acțiuni (inacțiuni) infracționale identice. Privită separat, instituția infracțiunii unice suscită numeroase întrebări vizând (i) specificul calificării fiecărei forme a infracțiunii unice și (ii) delimitarea între ele a unor forme similare (e.g. delimitarea infracțiunii prelungite de cea repetată sau de cea de îndeletnicire). Și concursul de infracțiuni constituie acea formă a pluralității infracționale ce implică numeroase situații cărora trebuie să li se dea apreciere, inclusiv din perspectiva încadrării juridico-penale.